Go Skateboarding Day este o sărbătoare internațională dedicată skateboardingului, organizată anual pe data de 21 iunie. Istoria evenimentului începe în 2004, când International Association of Skateboarding Companies (IASC) a lansat oficial evenimentul.
În acea perioadă, multe orașe interziceau skateboardingul în spațiile publice, iar comunitatea de skate era văzută mai degrabă ca o problemă decât ca o cultură sau sport legitim. Ideea evenimentului a fost simplă: într-o zi pe an, skaterii din toată lumea să iasă afară și să se dea împreună. Ziua de 21 iunie nu a fost aleasă întâmplător, este cea mai lungă zi din an iar asta înseamnă mai mult timp pentru skate. Pe măsură ce skateboardingul a devenit mai acceptat global - culminând cu includerea lui alături de BMX la Olimpiadă în vara lui 2020, GSD din underground, ca o mișcare rebelă a ajuns să fie un eveniment cultural mondial. Totuși, și azi păstrează spiritul original al libertății, comunității și ocuparea spațiului urban prin skate.
În România există dovezi clare că evenimentul a apărut încă din primii ani de existență a mișcării globale. De exemplu, în 2011 într-un articol se vorbea deja despre “a șaptea ediție” GSD Brașov, ceea ce înseamnă că evenimentul se ținea încă din 2005 - practic imediat după apariția Go Skateboarding Day în lume.
În anii 2000, Brașovul era cunoscut ca un “hub” național al skateboardingului. În timp ce în multe orașe existau câțiva skateri izolați, în Brașov deja se formau grupuri mari care se dădeau zilnic prin oraș. Unul dintre factorii care au contribuit enorm la această evoluție a fost apropierea de snowboard. Mulți skateri din Brașov practicau și snowboardingul, iar cultura boardsports s-a consolidat aici mai repede decât în alte orașe. Din zona sporturilor de iarnă exista deja know-how-ul organizării de evenimente, dar și accesul la branduri și gear. Skateri din toată țara veneau acolo pentru session-uri, mai ales în perioada verii. Astfel, când a apărut ideea de Go Skateboarding Day, a fost aproape firesc ca Brașovul să fie unul dintre primele orașe care a preluat această inițiativă.
După 2011, scena dominantă începe ușor-ușor să graviteze în jurul capitalei. Bucureștiul oferea o varietate mai mare de spoturi street, dar și mult mai bune, iar scena locală era mult mai mare, ceea ce o făcea mai atractivă pentru sponsori. Numeroasele ediții organizate consecutiv au făcut ca Go Skateboarding Day să fie perceput tot mai mult ca un eveniment al Bucureștiului.
Cazi, te ridici! a intrat în contact cu acest eveniment în 2023, când am avut oportunitatea de a filma acolo. Atunci ne-a venit ideea să facem ceva puțin diferit față de abordările obișnuite și am realizat un edit în format de vlog, reușind astfel să surprindem mai bine atmosfera și energia evenimentului. Implicarea noastră a căpătat o nouă dimensiune în 2025, când, alături de Etaj Shop și Mountain Dew, am avut oportunitatea de a organiza unul dintre cele mai reprezentative evenimente ale scenei de skateboarding din România.
Inițiativa a pornit de la Mountain Dew, care a venit cu propunerea de a realiza ceva de amploare pentru GSD. Având însă un sponsor mare implicat, nu mai puteam reproduce formatul edițiilor anterioare, bazat pe deplasarea de la un spot la altul și pe ocuparea spontană a spațiului urban. Din această limitare s-a născut ideea de a aduce strada într-un singur loc, prin construirea unui skatepark temporar. Alegerea locației a venit aproape natural. Piața Amzei ne-a atras dintotdeauna prin caracterul său aparte: o mică oază urbană, retras de aglomerația bulevardelor, cu o atmosferă relaxată și un cadru care se potrivește perfect culturii urbane și spiritului skateboardingului.
Împreună cu Lida de la Etaj, am luat ruleta și am mers în Piața Amzei pentru a face primele măsurători și a înțelege mai bine ce se putea construi în acel spațiu. În același timp, ne gândeam cine ar putea transforma ideea noastră în realitate. Alegerea a venit aproape instantaneu: Ciprian Andreca, cunoscut în comunitate drept Tulfut, probabil cel mai experimentat builder de skatepark-uri din România.
L-am sunat să îi povestim despre proiect, iar reacția lui ne-a confirmat imediat că eram pe aceeași lungime de undă. A fost atât de entuziasmat de idee încât, în timp ce vorbeam la telefon, se pregătea deja să plece din Brașov spre București. Trei ore mai târziu, eram toți trei în Piața Amzei, cu ruletele în mână, refăcând aceleași măsurători, dar de data aceasta prin ochii cuiva care putea să vadă mult mai clar potențialul spațiului și modul în care acesta putea fi transformat într-un skatepark funcțional. Pentru că Mountain Dew era sponsorul principal, am vrut să ducem ideea până la capăt și să construim efectiv un munte pe setul mare de scări de la capătul aleii, bun pentru downhill-uri nebune. De acolo am început să desenăm restul setup-ului: două kickere cu un butoi între ele, suficient de late pentru trickuri cu rotație, un hubba care să fie atât de bun încât să te aștepți de la început să vezi un best trick pe el și, ne-am dorit și un grind box, dar nu unul obișnuit, ci o formă mai interesantă, care să îi facă pe skateri să găsească abordări cât mai creative, iar la celălalt capăt al spațiului, două bank-uri care să genereze viteză și să lege liniile. În aceeași seară, Ciprian s-a pus direct pe treabă și a realizat randarea proiectului. Pe măsură ce planul prindea contur, ni s-a alăturat și Radu de la Crăci Movement, care a venit cu câteva idei foarte bune. Cea mai importantă dintre ele a fost legată de grind box: în locul unei forme clasice, a propus o variantă curbată, transformându-l dintr-un obstacol simplu într-o piesă extrem de versatilă, care putea fi abordată în nenumărate feluri.
Pentru că aveam la dispoziție și un miniramp, am decis să îl aducem și pe acesta. Nu l-am gândit ca parte a concursului propriu-zis, ci mai degrabă ca un spațiu complementar, unde riderii să se poată încălzi înainte de sesiuni sau să exerseze trickuri pe parcursul zilei. Ne doream ca evenimentul să ofere cât mai multe posibilități de dat, indiferent dacă cineva venea să concureze sau doar să se bucure de atmosferă și de comunitate.
Ne-am dorit ca Piața Amzei să fie mai mult decât un skatepark temporar. Am vrut să aducem în spațiu și expresiile artistice care au însoțit dintotdeauna cultura skateboardingului și comunitatea formată în jurul ei. Am discutat despre această direcție cu Ranga Alexandru, care a fost imediat încântat de idee. Mai mult, s-a oferit să aducă una dintre lucrările sale, sculptura reprezentând un șobolan pe skateboard, care urma să fie amplasată pe rail-ul de la intrarea în spațiu și să întâmpine participanții încă de la sosire. În paralel, am curatoriat o expoziție de fotografie care să documenteze diferite perspective asupra scenei locale. Selecția a inclus imagini realizate de Nicolae Anghel (Eroilor Mafia), Adrian Crapciu, Eduard Danilovici, Anca Filip și Dragoș Hanciu.
Cum minirampul nu făcea parte din zona de concurs, ne-am gândit că poate deveni el însuși o suprafață de exprimare artistică. La invitația lui Ranga, artistul Radu Carp a realizat un desen live direct pe rampă, transformând-o treptat într-o lucrare de artă în fața tuturor celor prezenți. Pe parcursul zilei, participanții au putut urmări întregul proces, iar minirampul a devenit nu doar un loc de dat, ci și o piesă vizuală aparte în cadrul evenimentului.
Pentru finalul zilei, ne-am dorit să păstrăm comunitatea împreună și după încheierea concursului. Astfel, am pregătit proiecția filmului What Did You Expect?!, realizat de Crăci Movement. A fost modul perfect de a încheia evenimentul: după o zi întreagă de skateboarding, artă și întâlniri între generații diferite ale scenei, participanții au avut ocazia să urmărească pe marele ecran unul dintre cele mai importante proiecte video ale comunității locale.
În acel moment aveam proiectul pregătit și eram gata să trecem la etapa următoare: obținerea tuturor aprobărilor necesare pentru desfășurarea evenimentului. Ne-am apucat să căutăm interlocutorii potriviți și, întrebând în toate direcțiile, cineva ne-a recomandat să luăm legătura cu ARCUB. I-am contactat, iar răspunsul lor ne-a surprins plăcut. Deși spațiul pe care îl aveam inițial în vedere nu se afla în administrarea lor, s-au arătat foarte interesați de proiect și ne-au propus să integrăm evenimentul în cadrul Străzi Deschise. Mai mult, ne-au sugerat amplasarea skatepark-ului la „Cartof”, în Piața Revoluției, un loc cu o semnificație aparte pentru comunitatea de skateboarding din București. Am primit vestea cu mult entuziasm. Dintr-odată, evenimentul avea șansa de a fi văzut de zeci de mii de oameni și de a ajunge la un public mult mai larg decât ne imaginasem inițial. Am refăcut randările, am adaptat configurația skatepark-ului noului spațiu și am actualizat întregul proiect conform noilor condiții. Odată finalizate modificările, ne-am întors la ARCUB pentru pașii următori. Pentru că aveam nevoie de câteva zile suplimentare pentru montarea și demontarea skatepark-ului, era necesară și o aprobare din partea Primăriei Capitalei. Ajunși acolo, ni s-a comunicat că trebuie să obținem mai întâi acordul ARCUB. În acel moment am început să simțim primele dificultăți ale procesului birocratic, fiecare instituție trimițându-ne către cealaltă. Pe parcursul discuțiilor ni s-a solicitat să renunțăm la unul dintre sponsori din cauza unui posibil conflict de interese. Am acceptat această condiție, deși însemna reducerea unei părți importante din bugetul proiectului. Cu toate acestea, procesul a continuat să avanseze mai greu decât ne-am fi așteptat. Au apărut noi solicitări și clarificări, iar comunicarea a devenit din ce în ce mai dificilă. În cele din urmă, răspunsurile la e-mailuri au întârziat tot mai mult, iar contactul telefonic a devenit aproape imposibil, lăsând proiectul într-o stare de incertitudine exact într-un moment crucial al organizării.
Rămași cu foarte puțin timp la dispoziție pentru finalizarea tuturor formalităților, am luat decizia dificilă de a renunța la varianta din Piața Revoluției și de a ne întoarce la planul inițial: Piața Amzei. Am contactat Primăria Sectorului 1 și am descoperit o abordare complet diferită. Încă de la primele discuții am fost primiți cu deschidere și interes, iar reprezentanții instituției ne-au asigurat că vor face tot ce le stă în putință pentru a ne sprijini în organizarea evenimentului. După săptămâni de incertitudine, această atitudine ne-a oferit energia de care aveam nevoie pentru a merge mai departe. A urmat o adevărată cursă contra cronometru. Fiecare zi conta, iar lista de lucruri care trebuiau rezolvate părea să crească de la o oră la alta. Deși procesul a fost extrem de stresant, lucrurile au început, în sfârșit, să se miște în direcția potrivită. Desigur, au fost necesare și compromisuri. A trebuit să renunțăm la ideea marelui munte Dew imaginat pentru scările mari și să adaptăm anumite elemente ale proiectului la constrângerile noului context. Cu toate acestea, esența evenimentului a rămas intactă. Într-un final, după luni de planificare, modificări, telefoane, e-mailuri și întâlniri, am ajuns în punctul pe care îl așteptam cu toții: aveam toate aprobările necesare și puteam începe să transformăm proiectul din randări și schițe în realitate.
În etapa construcției ne-am lovit de o nouă provocare: găsirea voluntarilor care să ne ajute la montarea skatepark-ului. Deși ne-am fi dorit o implicare mai mare din partea comunității locale, numărul celor care au putut să ni se alăture în primele zile a fost mai mic decât ne așteptam. Din fericire, pe măsură ce au început să sosească skaterii din alte orașe ale țării, am primit tot mai mult ajutor. Mulți dintre ei nu au venit doar pentru concurs, ci au pus efectiv mâna la treabă, contribuind la transformarea proiectului în realitate. Eram deja în întârziere, iar timpul nu era de partea noastră. În unele seri am lucrat până aproape de ora unu noaptea, încercând să finalizăm fiecare detaliu înainte de deschiderea evenimentului. Cu această ocazie, le suntem recunoscători locatarilor din zonă pentru răbdarea și înțelegerea de care au dat dovadă. Au suportat ore întregi de zgomot de bormașini și un șantier improvizat în mijlocul pieței, fără ca acest lucru să ne creeze probleme suplimentare într-un moment deja extrem de aglomerat.
Cum a trebuit să renunțăm la ideea muntelui, am decis să aducem jumătate dintr-un alt miniramp pentru a completa configurația skatepark-ului. În timp ce montam elementele, Neacșă a observat rampa și a venit cu o propunere care ne-a atras imediat atenția. Ideea lui era să împărțim structura în două, să îndepărtăm quarter-ele și să folosim bara pentru a conecta cele două părți. Dintr-odată, ceea ce fusese gândit inițial ca un obstacol relativ simplu s-a transformat într-un element mult mai interesant și mai creativ. Era genul de modificare care apărea spontan, direct pe șantier, dar care avea potențialul să schimbe complet parcursul concursului. A fost încă unul dintre acele momente în care proiectul a evoluat datorită ideilor venite din comunitate, fiecare contribuție adăugând ceva nou configurației finale.
Pe data de 21 iunie când am ajuns în Piața Amzei și am văzut sculptura lui Ranga - șobolanul aflat în grind pe bara aceea imensă - am simțit ceva greu de descris în cuvinte. După luni de planificare, telefoane, schițe, aprobări și nopți petrecute pe șantier, toate elementele pe care ni le imaginaserăm începeau să existe cu adevărat în fața noastră.
Primii care au ajuns au fost copiii de la școala de skate Învață din Mers. Văzându-i explorând obstacolele și bucurându-se de spațiu, am avut pentru prima dată senzația că tot efortul depus a meritat. Momentul în care George Bărbulescu, MC-ul evenimentului, a luat microfonul și a declarat oficial deschis Go Skateboarding Day a venit cu un sentiment imens de ușurare. Pentru prima dată după multe săptămâni, nu ne mai gândeam la aprobări, transporturi, construcții sau probleme logistice. Ne-am gândit doar că partea cea mai grea se terminase și că, în sfârșit, puteam să ne bucurăm de ceea ce construisem împreună. În acel moment, Piața Amzei nu mai era un proiect, o randare sau o listă de sarcini. Devenise exact ceea ce ne-am dorit să fie: un loc plin de oameni, skateboarding, artă și energie, toate adunate pentru o zi dedicată comunității.
Odată cu deschiderea oficială a evenimentului, am pus mâna pe cameră și am început să filmez. Treptat au început să apară tot mai mulți skateri care au dat talpa tradițională. Spațiul s-a umplut repede, iar atmosfera pe care ne-o imaginasem luni întregi începea să prindă viață. Ziua și-a urmat cursul conform programului, iar fiecare moment părea să confirme că toate eforturile depuse au meritat. Nu voi intra în detaliile concursului, altfel ar mai fi nevoie de câteva pagini bune pentru a povesti tot ce s-a întâmplat. Pentru asta las aici linkul la aftermovie [va fi postat după 21 iunie 2026]. Pe scurt, toate obstacolele și-au îndeplinit rolul exact așa cum speram. Fiecare element a scos în evidență calitățile participanților și a încurajat abordări diferite, iar acesta era unul dintre principalele obiective pe care ni le propusesem încă din faza de proiectare. Am văzut trickuri impresionante în toate colțurile skatepark-ului. Deși hubba fusese gândit ca piesa centrală a setup-ului, quarterele au ajuns să atragă o mare parte din atenția participanților și a publicului.
Unul dintre momentele care mi-au rămas cel mai clar în minte a fost atunci când filmam cu drona. La un moment dat am observat o mașină de poliție oprind în apropierea evenimentului. Pentru câteva secunde am avut emoții serioase și m-am gândit imediat că a apărut o problemă pe care nu o anticipasem. Însă, pe măsură ce priveam de sus, am observat că polițiștii se apropiau de balustradă și urmăreau concursul cu interes. Păreau la fel de captivați de ceea ce se întâmpla ca oricare dintre spectatorii prezenți.
Un alt lucru care mi s-a părut foarte tare a fost prezența comunității de freestyle. Alături de Marius Constantin, au ocupat un colț al lor în cadrul evenimentului, unde și-au adus propriul stil și propria energie. Deși freestyle-ul este o disciplină diferită de ceea ce vedeam în zona principală de concurs, prezența lor a completat perfect atmosfera zilei. Pe viitor, cred că ar trebui să fie incluși oficial în eveniment.
Un aspect important de menționat este că, la finalul concursului, au existat discuții legate de rezultatele jurizării. Juriul a decis că MVP-ul zilei și câștigătorul evenimentului a fost Andrei Neacșiu, care a reușit să puncteze constant pe toate obstacolele din setup, demonstrând versatilitate și un nivel ridicat de control pe întreg parcursul competiției. Până în momentul festivității de premiere nu cunoscusem în detaliu modul în care fusese contabilizate punctajele. Dacă m-ar fi întrebat cineva atunci cine va câștiga, aș fi răspuns fără ezitare Gabriel Dorissa, cunoscut de majoritatea sub numele de Sheckler. Din perspectiva mea, el reușise unele dintre cele mai impresionante trickuri ale zilei și fusese unul dintre cei mai spectaculoși rideri ai concursului. Totuși, sistemul de jurizare a pus accent pe performanța pe întregul traseu, iar faptul că nu a reușit să puncteze pe grind box l-a costat suficiente puncte încât să coboare în clasament. Astfel, Andrei Neacșiu a ocupat primul loc și a primit trofeul realizat de Ranga, o sculptură unică, creată special pentru acest eveniment. Pe locul al doilea s-a clasat Răzvan Costea, care a fost premiat cu o lucrare realizată de Bewise Collective din două plăci de skateboard. Gabriel Dorissa a încheiat competiția pe locul al treilea și a primit o placă din ceramică, o piesă realizată de Andrei Barbu. Deși regulamentul prevedea un premiu în bani doar pentru câștigător, după încheierea evenimentului am considerat că prestația lui Sheckler merita o recunoaștere suplimentară. Nivelul trickurilor pe care le-a realizat și impactul pe care l-a avut asupra concursului au fost imposibil de ignorat. Din acest motiv, am decis ulterior să îi acordăm și lui un premiu financiar, ca gest de apreciere pentru una dintre cele mai remarcabile prestații ale zilei.
Concursul de Highest Ollie a fost câștigat de nimeni altul Eugen Ticușan, Eugen este cunoscut în țară cu un ollie greu de bătut. Longest Ollie a fost câștigat de Kițu, care nu se oprea din a sări din ce în ce mai departe.
Toși câștigătorii au primit plăci de la Mountain Dew personalizate special pentru acest eveniment și grip tapes Cazi, te ridici!
Pentru mine, Go Skateboarding Day în Piața Amzei a fost mai mult decât un eveniment. A fost un proces lung, uneori dificil, dar extrem de formator, în care am învățat cât de mult contează comunitatea și perseverența. Dacă acest eveniment a demonstrat ceva, este că există încă mult potențial neexplorat în scena de skate din România. Iar Piața Amzei nu a fost un final, ci mai degrabă un început.
Scris de Timo Lutencu, poze de Adrian Crapciu, Claudiu Obreja